GEROVITAL H3 5 ML X 5 FIO
Acest produs NU poate fi achizitionat online.
Puteti rezerva produsul online si ridica ulterior dintr-o farmacie.
Multumim.
Descriere
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gerovital H3 100 mg/5 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare 5 ml soluţie injectabilă conţine 100 mg clorhidrat de procaină.
Excipienţi: acid benzoic 6 mg/5 ml, metabisulfit de potasiu 5 mg/5 ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, incoloră, lipsită de particule vizibile.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Profilaxia fenomenelor degenerative datorate vârstei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de 5 ml (o fiolă) soluţie injectabilă Gerovital H3 intramuscular pe zi, de 3 ori pe săptămână, 4 săptămâni. Tratamentul se repetă de 5 – 6 ori pe an.
Între seriile de tratament injectabil se va adăuga tratament oral – câte 2 drajeuri Gerovital H3 pe zi, 12 zile.
În unele cazuri, în funcţie de intensitatea şi localizarea procesului, tratamentul poate fi exclusiv oral: câte 3 drajeuri Gerovital H3 pe zi, timp de 21 zile, în 6 – 8 serii pe an.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de procaină sau la oricare dintre excipienţi.
Hipotensiune arterială severă.
Tratament concomitent cu sulfamide (cu excepţia celor antidiabetice) şi cu acetilcolinesterazice: neostigmina, ezerina (fizostigmina) şi piridostigmina, deficit de colinesterază.
Epilepsie necontrolată medicamentos.
Bloc atrioventricular de grad II sau III fără stimulator cardiac.
Injectare intravasculară.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Înainte de începerea tratamentului cu Gerovital H3 este obligatoriu să fie testată sensibilitatea la clorhidratul de procaină, după cum urmează: se va administra subcutanat un ml soluţie injectabilă Gerovital H3 , iar după 24 de ore testul se va repeta cu 1,5 ml soluţie injectabilă administrată intramuscular. Dacă apare orice reacţie alergică tratamentul este contraindicat.
Tratamentul trebuie efectuat sub supraveghere medicală, mai ales prima serie, pentru a stabili doza optimă.
Medicamentul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu hipotensiune arterială ortostatică.
Deşi nu s-a demonstrat efectul carcinogen pentru clorhidratul de procaină, medicamentul nu se recomandă pacienţilor cu cancer, deoarece nu este exclus efectul de stimulare asupra potenţialului mitotic al celulelor neoplazice.
Clorhidratul de procaină trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu intervalul QT prelungit. Dozele şi modul de administrare trebuie adaptate pentru a evita orice risc de concentraţii plasmatice mari, care pot fi la
originea unor tulburări de ritm ventriculare severe.
Excipienţi
Medicamentul conţine acid benzoic. Poate creşte riscul de producere al icterului la nou-născuţi
De asemenea, conţine metabisulfit de potasiu. Poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Gerovital H3 nu trebuie să fie administrat simultan cu:
- sulfamide (mecanism de acţiune antagonist) – cu excepţia medicamentelor hipoglicemiante;
- anticolinesterazice: neostigmina, ezerina (fizostigmina) şi piridostigmina.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Studiile la animale nu au demonstrat efecte teratogene. În absenţa efectelor teratogene la animale, nu sunt probabile efecte malformative la om. Nu sunt disponibile informaţii suficiente privind administrarea medicamentului în timpul sarcinii şi alăptării. Din aceste motive, nu se recomandă utilizarea medicamentului în timpul sarcinii şi al alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gerovital H3 nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de apariţie a ameţelilor după administrarea injectabilă.
4.8 Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului imunitar
Administrarea de Gerovital H3 poate determina reacţii alergice la pacienţii cu hipersensibilitate la oricare dintre excipienţi, de tipul: erupţie cutanată tranzitorie, prurit, până la şoc anafilactic. Aceste efecte impun întreruperea imediată a tratamentului.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Reacţii adverse minore pot apărea mai ales la iniţierea tratamentului: ameţeli, stare de slăbiciune, lipotimie şi palpitaţii. Aceste efecte pot fi evitate dacă, după administrarea soluţiei injectabile, pacientul rămâne în decubit dorsal timp de 10 – 15 minute.
4.9 Supradozaj
Manifestările toxice pot să apară, fie imediat după injectarea intravasculară accidentală, fie tardiv după supradozaj, acestea fiind: efecte asupra sistemului nervos central (nervozitate, tremurături, nistagmus, cefalee, logoree, vertij, zgomote în urechi, simptome care necesită supraveghere atentă, pentru a preveni o eventuală agravare, însoţită de convulsii şi deprimare a sistemului nervos central); efecte asupra aparatului respirator (tahipnee, apoi apnee); efecte asupra aparatului cardiovascular (tahicardie, bradicardie, deprimare la nivelul aparatului cardiovascular cu hipotensiune arterială până la colaps, tulburări de ritm precum extrasistole ventriculare sau fibrilatie ventriculară, tulburări de conducere precum bloc atrioventricular).
Aceste simptome pot determina stop cardiac.
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere al funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Tonice, codul ATC: A13AN01
Clorhidratul de procaină este o substanţă de sinteză utilizată iniţial în clinică drept anestezic local şi ulterior antiaritmic (de clasa IB).
Mecanismul constă în inhibarea sintezei de radicali liberi de oxigen şi stabilizarea membranelor celulare. Se consideră că acţionează ca un inhibitor al acumulării lipofuscinei în creier, testicul sau cord, fapt demonstrat la şobolan, astfel se pare că este marker al fenomenelor de îmbătrânire.
În fenomenul de îmbătrânire se intrică mai multe mecanisme: afectare oxidativă, scurtarea telomerilor, afectare mitocondrială.
Afectarea oxidativă reprezintă una din teoriile majore ale cauzelor îmbătrânirii. Astfel radicalii liberi de oxigen ce includ superoxid, radicalul hidroxil şi peroxidul de hidrogen, determină oxidarea şi afectarea membranelor celulare, proteinelor şi acizilor nucleici.
Telomerii sunt secvenţe repetate de ADN ale cromozomilor. Ei sunt scurtaţi la fiecare diviziune celulară de telomerază. Telomeraza adaugă telomer la nivel cromozomial la fiecare diviziune celulară. S-a demonstrat că şoarecii care prezintă deficit de telomerază nu prezintă modificări importante în ceea ce priveşte îmbătrânirea.
Deteriorarea mitocondrială implică:
1) defecte în ceea ce priveşte sinteza de energie,
2) sinteza de radicali liberi de oxigen,
3) induce apoptoza.
Funcţia mitocondrială are rolul de a converti energia chimică derivată exogen în ADN, cu care lucrează enzimele celulare.
ADN-ul mutant mitocondrial poate afecta energia de conversie şi poate creşte sinteza de radicali liberi de oxigen. ADN-ul mutant mitocondrial a fost asociat cu fenomenul de îmbătrânire.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Absorbţia combinaţiei Gerovital H3 este mai rapidă după administrarea intramusculară, decât după administrarea orală. După administrarea intramusculară, Cmax este obţinută la 30 minute, şi la 60 minute după administrarea orală. Acidul benzoic întârzie metabolizarea clorhidratului de procaină şi facilitează pătrunderea în compartimentul hidrofobic celular.
Distribuţie/Metabolizare
După absorbţie, clorhidratul de procaină este metabolizat, sub acţiunea procain-esterazei, în doi metaboliţi: acidul dietilaminoetanolic (DEAE) şi acidul paraaminobenzoic (PABA). Distribuţia clorhidratului de procaină şi a metaboliţilor săi este rapidă şi generalizată în toate ţesuturile, inclusiv sistemul nervos central (prin traversarea barierei hemato-encefalice).
Eliminare
Eliminarea se face prin urină, sub formă de DEAE şi PABA, şi sub forma compuşilor săi de descompunere: etanolamină, glicină şi uree.
5.3 Date preclinice de siguranţă
a) Toxicitate după doză unică
Administrarea a 100-300 mg clorhidrat de procaină/kg este sub limita toxică; administrarea intravenoasă a 10-20 mg pe minut nu are efecte toxice. Toxicitatea este mică, datorită metabolizării rapide, doza uzuală pentru administrare intramusculară de 100-200 mg clorhidrat de procaină pe zi fiind sub nivelul toxic.
DL50 la animale (şoareci şi şobolani) variază între 20 şi 60 mg/kg.
b) Toxicitate cronică
S-a determinat toxicitatea după administrări repetate la şoareci, şobolani după administrări orale şi subcutanate ale unor doze alese a fi comparative cu o doză de 3 drajeuri pe zi, la om. Medicamentul a fost bine tolerat, comportamentul general al animalelor nu a fost diferit faţă de cel al grupului de control, şi nu au existat diferenţe între parametrii biochimici. Examenul anatomopatologic nu a indicat leziuni degenerative în organele analizate.
În concluzie, Gerovital H3 nu are efecte toxice.c) Teratogenitate
Experimentele au fost efectuate la şoareci şi iepuri, înainte şi în timpul sarcinii. Tratamentul nu a influenţat fertilitatea, numărul nou-născuţilor la animal. Nu au fost observate efecte toxice sau teratogene la loturile tratate, comparativ cu loturile de control.
Caracteristici
TIP PRODUS | fiole |
Concentratie | 100mg/5ml |
Opinii
Pareri GEROVITAL H3 5 ML X 5 FIO
Spune-ne parerea ta despre acest produs si porneste discutia.